luni, 27 octombrie 2014

O tentativa fara titlu

Capitolul anterior

- Nu va scapa, il pierdem...
- Ce ne facem doctore?
           Iar ea, atat a auzit. Dupa care usa salonului s-a inchis. Dar ea ce urma sa se faca?Ce sens ar mai fi avut viitorul pentru ea fara el? Ce sens are viitorul in lipsa prezentului, pentru oricine? Timp de 8 luni si-a repetat aceste intrebari, intr-un mod obsesiv. Mitul lui Sisif parca devenise propriul ei mit. Ajunsese sa il vada pe fiecare suprafata ce permitea oglindirea unui chip. Nu putea concepe ca timpul necesar unui stranut, poate sa faca diferenta intre doua etape existentiale in viata ei : etapa in care el ii era apa, hrana si oxigen, si momentul in care el a plecat, s-a stins.
- Te iert, prostutule, te iert! Era rugaciunea ei din fiecare seara. Erau cuvintele ce precedau o noua poveste imaginara de genul " cum ar fi fost daca ...". Parca simtise scuzele lui din acea zi  dovedita a fi fatidica.
- Dar tu ma vei ierta? Ma vei putea ierta? Mai tresarea din cand in cand, dar asta cam dupa jumatate de an, fiindca la inceput nici nu trasarea, la inceput doar plangea. Poate daca ar fi stiut ce e in sufletul lui atunci, poate ar fi avut puterea sa il opreasca, macar cateva minute, sa il intarzie. Si pentru ce? E greu de crezut ca doua cuvinte pot provoca un conflict atat de mare in sufletul unui om.
"Mereu impreuna?Vom fi mereu impreuna? Ii vin cuvintele in cap de parca s-ar fi intamplat ieri. Poate daca ar fi spus-o ca pe-o afirmatie, sau eventual ca pe-o dorinta, poate deznodamantul ar fi fost altul. Dar intrebarea l-a daramat pe loc. Si a plecat. Iar ea si-ar fi dorit sa stie unde, dar n-a mai intrebat. A simtit ca l-ar fi ranit si mai tare.
        8 luni in coma. Asta a fost cosmarul ei. Speranta era atat de scazuta  incat apelul primit cu privire la revenirea lui a parut o gluma, o gluma sadica. Dar n-a indraznit sa se indoiasca. Supraomul din ea pornise spre spital cu bucuria si cu nelinistea unui copil la vazul lui Mos Craciun. Gandul ca urma sa il atinga facea ca distanta sa fie inexistenta. Dar, distanta era reala si chinul apasator. Cele doua ore cat i`a trebuit sa ajunga de la manastire la spital, au fost cele mai chinuitoare ore din viata ei, un adevarat drum spre Golgota. Insa, un drum ce ducea la mantuirea ei si nu spre pieire.

vineri, 14 martie 2014

O tentativa fara titlu

Capitolul anterior

 Au trecut câteva zile de când nu ți-am mai scris. Probabil crezi că am uitat de tine.Oprește-te puțin ! Oprește-te și gândește-te la ceea ce îți spun  eu de fiecare dată atunci când ai dubii. Fă asta și vei afla răspunsul. Motivul pentru care nu ți-am scris este că m-am simțit foarte gol în perioada asta în care am fost departe de tine. N-am simțit decât un dor acut să te văd, și știi foarte bine, dorul nu reprezintă o sursă prea mare de inspirație. Singurele cuvinte pe care îți vine să le spui sunt " Îmi este dor de tine ", cam de o mie de ori, dar atât. Nu-ți permiți luxul să te lași distras de la asta căutând să scrii fraze siropoase, fiindcă ai putea, ca pentru o secundă să uiți de el. Ar fi o dramă. Nu ți-am spus în perioada această, dar îmi este dor - din nou îmi este - să te privesc cum dormi. Să-ți privesc acea expresie cu care adormi pe față, acea expresie care spune "Să nu pleci niciodată de lângă mine ", și care ți se șterge brusc în momentul în care dimineața, te trezești și realizezi că nu sunt lângă tine. Știi bine că sunt în bucătărie încercând să îți pregătesc micul dejun, sau sunt ieșit în căutarea celor mai proaspete și mai mirositoare flori. Că tot veni vorba, voiam să te întreb dacă cămașa aceea albă pe care o porți în fiecare dimineață când îți bei cafeaua în timp ce mă privești nedumerită neștiind de ce trebuie ca eu să aleg între a purta o cravată clasică cu ac sau una mai subțire, încă mai miroase a tine. Simt că mă îmbăt de fiecare dată când trec pe lângă tine, toate acele uleiuri și creme de corp îmi provoacă tot felul de reacții. Apropo, dacă se poate, să nu o mai porți descheiată, fiindcă într-una din zile, pur și simplu o voi lua razna la vederea sânilor tăi, pe jumătate vizibili, pe jumătate învăluiți în mister, pe jumătate rotunzi, pe jumătate neatinși. Îmi este frică ca într-o bună dimineață, îmi voi da demisia, dar, doar ca să te privesc pe tine cum treci de la un ritual simplu, de îmbrăcare, la un ritual de inițiere; o inițiere a mea în lumea mistică a frumosului, a palpabilului, a desăvârșirii. Permite-mi totuși, să îmi cer scuze în avans fiindcă în dimineața ce urmează nu voi fi lângă tine. Nu voi fi acolo să îți alung tristetea pricinuită de lipsa mea, nu voi fi acolo să îmi pun mâinile în jurul mijlocului tău precum o cingătoare, nu voi fi acolo să-ți fiu armură și scut, iar tu să-mi fii sabie și vânt. 

marți, 4 martie 2014

O tentativa fara titlu

Capitolul anterior

 Se împlinesc aproximativ 24 de ore de când m-ai lăsat pe peronul gării. Stau și mă gândesc, cine pe cine a lăsat? Eu pe tine? Oare te-am abandonat? Oare te-am lăsat singură, pradă ușoară tristeții și singurătății, oare te-am lăsat pradă lacrimilor? Nu pot să nu reflectez la asta. Și că tot veni vorba despre asta, îmi amintesc reflexia mea în ochii tăi...Doamne, aș fi dat orice să nu mă văd plângând. Tu nu mă vedeai, dar ele erau acolo. Credeai că este ploaia de vină, dar lacrimile mele erau cele ce îți umezeau mâinile tale aflate pe fața mea. Dar, bănuiesc că ceva ai anticipat tu, din moment ce ți-ai scos batista de un alb ofensator la adresa zăpezii, ai făcut tu o magie, și brusc buzele mele au devenit dulci. Dar tot nu-mi amintesc dacă asta s-a întâmplat înainte sau după ce m-ai sărutat. Sau să fi fost tu cea care m-a lăsat să plec? Oare nu ai fost tu cea care a inițiat clipa despărțirii? N-ai spus tu oare "pleacă acum" , deși mai erau 10 minute până să plece trenul? Oare nu m-ai lăsat să plec prea ușor? Și de ce? Doar ca să nu te văd  cum izbunesti în hohote plângând. Doar  pentru atât? Atât de slab mă crezi? Doamne că aș fi stârnit norii din loc cu rugămințile mele, i-aș fi provocat să ne inunde, poate așa am fi plutit în delir spre acea insulă despre care tot obișnuiești tu să îmi povestești. Da, acolo unde oamenii se hrănesc cu sărutări și își satură setea cu vin din anul în care și-au întâlnit partenerii. Oare nu te strângeam eu din toate puterile mele în brațe suficient încât corpurile noastre singurale să devină un singur organism  luptând pentru aceași sinergie? De ce nu ai îndrăznit să spui " nu pleca"? Crezi că aș fi așteptat altceva? Mi-ar fi trebuit alte cuvinte sau eventual alte gesturi, decât să îmi spui asta și să mă tragi spre tine? Ți-aș fi înțeles dorințele , așa cum îți înțeleg poftele și nevoile. Nu trebuia decât să mă iei de mână și să începi să alergi. Te-aș fi urmat fără întrebări , fără explicații adiționale, precum cel mai loial dintre câini. Dar ai ales să mă lași să plec. Ai ales să te convingi singură dacă privesc înapoi în timp ce mă îndepărtez de tine, dacă alerg înapoi spre un ultim sărut  izbăvitor. Oare ce gândeai în timp ce eu mă îndepărtam și spațiul dintre noi doi devenea din ce în ce mai vast și adâncit. Credeai că poți păși peste această prăpastie ca și cum nu ar fi acolo, să te teleportezi practic lângă mine când simți nevoia? Ești tu oare atât de masochistă încât să verifici pe pielea ta în cel hal te poarte tortura dorul? Au meritat toate astea doar pentru a avea satisfacția să îți spun  că abia aștept să te văd? Nu credeam să descopăr atât de mult egocentrism la tine. Acum că ți-am aflat adevărata față nu pot decât să-ți spun că te iubesc și mai tare. Ciudate sunt căile naturii și totodată intersectate. Ce mică este lumea. Ne-am regăsit atât de repede. Mă vei mai lăsa să plec vreodată?

Capitolul urmator

duminică, 2 martie 2014

O tentativa fara titlu

Capitolul anterior

 E dimineață. Deja este prea devreme să mai visez. De fapt, este prea devreme să te visez, din nou. Probabil mi-ai fi apărut din nou în visuri, ținându`mă de braț, îngânând cine știe ce stihuri shakespeariene la urechea-mi și arătând într-acolo, cel mai probabil în direcția de unde observi că se prelinge fericirea pe sub ușă. Ah, fericirea, acel lichid incolor de un miros dulce-înțepător, acel parfum ce persistă chiar și după ce timizi ne facem loc în aceași cadă de îmbălsămare. Culmea este că ne visez mereu în aceași ipostază, mereu la fel, mereu zâmbind - da, nici măcar în vis nu mă lași în pace să-mi văd de viața mea monotonă și sumbră, trebuie să intervii tu să deranjezi ordinea firească a lucrurilor. Te condamn pentru asta, arătare. Piei ! Topește-te și lasă-mă să te sorb -. Și culmea este că niciodată nu mă plictisesc. De aș visa în fiecare zi din restul câte mi-au mai rămas, m-aș împăca cu ideea, și nu aș avea nici măcar un regret. De fapt, înainte să închid ochii, mi-aș dori să fii acolo, dar nu plângând, ci indiferentă. Mi-aș dori să îmi ții mâna, să te apuc de după gât , așa sleit de puteri cum voi fi -, să-mi cer scuze că urmează să te părăsesc deși am promis că nu se va întâmpla niciodată. Mi-aș dori să am suficientă putere încât să mă mai lase o zi, să te visez din nou. Probabil nu voi avea monedă de schimb să se întâmple asta. Dar, fiindcă este prea devreme să te visez, o să mă mulțumesc să mă gândesc la tine, deși nu mi se pare drept în totalite, fiindcă tu nu ești aici să ripostezi, să îmi spui că nu este timpul pentru gânduri, ci este timpul să culegem roadele sinergiei noastre.
  Of, hormonii ăștia. Am stat mai bine și m-am gândit la ziua în care ne-am întâlnit. Îmi aduc și acum aminte acea ploaie de vară, practic tremuram din cauza energiei ce mi-o oferea. Să fi fost doar energia, sau era mai mult de atât? Probabil era ceva în aer, altfel nu-mi explic toată explozia aceea de oxitocină ce m-a cuprins. Simțeam că evoluez, mă simțeam mutant, extraterestru. Oricum altfel nu-mi explic ceea ce a urmat posterior întâlnirii noastre. Toate valurile acelea de căldură interioară, de emoții, de încredere, de loialitate păreau extrase din cărțile vreunui suferind de iubire, unui incurabil. M-am convins pe pielea mea cât de periculos este acest virus, acest flagel. A reușit să penetreze scutul chiar și celor mai bine apărate celule. Singurul lucru ce simțeam să-l declar era : Renunț !

Capitolul urmator

miercuri, 26 februarie 2014

O tentativa fara titlu

 " - Hei, ne cunoaștem? " Asta aș fi spus în urmă cu jumătate` sau un an de zile, dacă aș fi dat peste tine din greșeală, în timp ce îmi țintuiam privirea asupra unei oarecare frunze fremătând în drumul ei spre mult râvnita realitate. Ce alt motiv ar avea să își dorească să părăsească acel paradis în care lenea nu este blamată de nimeni, în care nu trebuie decât să se hrănească și să se îmbete de lumină, sau eventual să își etaleze cele mai potrivite unghiuri ce îi pun în evidență silueta și strălucirea-i debordantă, decât dorința de egalitate. Practic asta ne dorim cu toții, nu? - mă refer la cei cu capul pe umăr, desigur. Ne dorim, ca în ochii celui ce ne privește să nu fim nici lingușiți, dar nici desconsiderați.
 Un gând nebun mi-a trecut prin cap. Probabil vei râde, dar într-un moment  de repaus, mi-am imaginat cum ar fi dacă atunci când moartea -da, mult detestata moarte - ar fi pe punctul să își pună ghearele pe cea mai recentă victimă, oamenii și-ar aduna forțele laolaltă, și i-ar întinde o capcană, și apoi cu cele mai canibalice instincte, ar consuma-o. Astfel, ar fi probabil să ne privim între noi cu egalitate, dacă ne-am însuși înclinațiile morții către obiectivitate.
 Ce-i drept, nu reprezentai decât o umbră pentru mine în acele momente, - una din multe altele de altfel - o umbră însă ce-mi stârnea intrigi. Pe atunci nu înțelegeam metafizica acestei atracții, acest magnetism diabolic ce concentra pe papilele plăcerii mele, - asemeni unei lupe - riscând să aprindă în foc mocnit flacăra pasiunii  și fumul adiacent. Pare-mi-se că trimiterea la umbră este destul de justă, din moment ce asemeni unei umbre și corpului din care izvorăște am ajuns la rându-ne, nedespărțiți.

  Capitolul urmator

joi, 2 septembrie 2010

Cine sunt?! De ce?! Si pentru cine?!


Fiecare are momentele lui de nesiguranta,fiecare are momentele lui de indoiala,fiecare s`a aflat la un moment dat intr`o criza de personalitate.Toti ne`am pus cel putin odata intrebarea "Cine Sunt?!" sau "Cine suntem in ochii celorlalti?!" ;

- eu nu sunt cu nimic diferit fata de ceilalti cand e vorba despre acest tip de "intrebari existentiale ". Dupa lungi meditatii si momente de observare am ajuns la cateva concluzii.


Cati dintre voi ma vad asa?!



Sunt un incapatanat - Probabil cel mai mare defect al meu.Am prostul obicei sa fiu orgolios din orice,la orice cearta,la orice compliment, in orice situatie,indiferent de persoana, indiferent ca este un strain,familia,prietenii sau prietena mea.Desi situatia este o "nimica-toata" duc totul pana la extrem; recunosc, gresesc, insa nu ma pot opri,am incercat,am esuat,am gresit din nou.
Chestia asta imi este foarte greu sa o schimb, indiferent de cine a incercat, nu a reusit sa ma schimbe.



Sunt un tip cu principii - Adevarat, chestia asta ma defineste , pot spune.De la principii absurde gen - nu las niciodata o fata sa plateasca nota , pana la principii serioase gen - intotdeauna sunt punctual, urasc sa fiu asteptat, reversul?-urasc sa astept.Intotdeauna incerc sa fac ce e bine, nu pentru mine, ci pentru mine si cei din jur, asta imi aduce satisfactie.Sunt un idealist, cred in bunatatea unui om, in prezumtia de nevinovatie .Eventual as putea continua, oricum nu a`ti intelege ce vreau sa spun :).



Sunt un tip cu simtul umorului - Normal ! Intr`o tara a nimanui nu`ti mai ramane decat sa iei viata in gluma.Imi place sa glumesc,indiferent de situatie,moment, sa fac caterinca de prieteni,fete,situatii, orice.Imi place sa fac lumea sa rada,prieteni,fete, ajungand chiar sa ma denigrez pe mine ...unii cred ca e la intamplare chestia asta,eu va spun - O fac intentionat !


Sunt un tip comun – Asta cred ca se aplica la o proportie mare din cei care ma cunosc. Nu sunt buricul pamantului si nici nu vreau. Nu ies cu nimic in evidenta, in mod expres, deci sunt normal. Asta bineinteles, se aplica in limitele fiecaruia de perceptie;


Sunt un figurant – Ei, aici e o problema. Majoritatea oamenilor care acum imi sunt prieteni, cunostinte, amici, relatii mi-au spus ca la inceput am fost cel mai figurant om care l-au cunoscut. Ulterior si-au schimbat parerea, insa prima perceptie a fost dezastru. Este evident ca o parte din ei ma considera asa si in zilele noastre;
 Sunt un nebun – De multe ori fac lucruri care nu pot sa le justific logic, fac rau intentionat, actionez impulsiv. E adevarat ca fieacare are doza lui de nebunie si fiecare este perceput altfel in nebunia lui, insa eu chiar cred ca uneori sunt nebun… fara motiv; 
Sunt un prost – Pentru multi chiar asa sunt. Uneori sunt vazut asa, pentru ca asa vreau eu sa fiu vazut. Alteori chiar nu-mi dau seama de ce se intampla sau ce vrea cineva de la mine la un moment dat si atunci, da, sunt un prost. Sunt prost in ochii celora care mi-au dat teapa, care mi-au demonstrat ca lucrurile stau altfel decat credeam eu si si-au justificat pozitia;
 Sunt un destept – Pentru cei care vad in mine un model, un fel de a fi. Sunt destept pentru cei care vorbesc cu mine si-si dau seama ca am in cap mai mult decat arat prin haine, atitudine si gesturi.
 Sunt un mincinos – Asta e, se intampla oricui. Da, am mintit, uneori nejustificat, alteori cu scop. Am mintit si am fost prins, am mintit si nimeni nu si-a dat seama, am mintit si mi-am dat seama ca am facut-o fara sens. Asta ma califica in categoria de mincinos; - desi... paradoxal urasc minciuna , insa este mereu langa atunci cand avem nevoie. 
Sunt un las – De multe ori mi s-a-ntamplat sa nu spun ce vreau, sa fac ce gandesc sau sa actionez in felul in care mi-am dorit. Au fost momente cand m-am speriat de imprejurari si de oameni. Am lasat sa se vada de prea putine ori, insa “am fugit” in unele situatii; 
Sunt un tupeist – “Sunt arogant, sunt figurant, uneori chiar nesimtit” – cam asa zic intr-o melodie, este fraza in care ma regasesc probabil in proportia cea mai mare. Sunt perceput de multi din jurul meu asa, pentru ca de cele mai multe ori ma “razvratesc” si mereu e ceva ce nu-mi convine si pe care vreau sa schimb;
 Sunt un golan – Pentru ca injur, pentru ca scuip si pentru ca stau vara la coltul strazii cu altii care sunt catalogati asa. 
Sunt iubit – De cei care imi sunt aproape. Fiecare in felul lor. Cred ca fiecare om este interesant si iubit in felul lui si ca toti avem o parte de care ceilalti se “indragostesc” si te apreciaza pentru asta. Nu e acelasi lucru, insa cand aprecierea se transforma in respect si mai mult se nasc relatii adevarate care se bazeaza pe o forma de iubire;
 Sunt urat – Chiar de oameni care la un moment dat m-au iubit. E normal. Oameni se schimba. Eu ma schimb. Tu te schimbi. Gesturile comanda sentimentele. E normal sa fiu urat, insa pot trai cu asta. Toti o facem;
 Sunt un extremist – Optimist sau pesimist. Am momente in care radiez si pot si considerat cea mai pozitiva persoana de pe Pamant. Insa, ca orice om, pic si vad totul negru. Ce e mai interesant este ca eu nu prea aplic stari intermediare. E sau nu, alb sau negru, optimist sau pesimist;
 Sunt un nimeni – Pentru cei care nu ma suporta, ii incurc sau ii deranjez. E ok. E loc pentru toata lumea pe Pamant. Intotdeauna m-am intrebat daca cineva te considera un nimeni, de ce te baga in seama? Da, ma rog, d-ale pamantenilor.
Sunt misogin?! - Daca as intreba fetele,mi`ar sari toate`n cap ..."Da , esti un badaran", ar spune ele.Eu zic "Nu,nu sunt !" , sunt doar realist,mergand pe sistemu "adevarul doare" duc chestia asta pana la extrem; desi, de multe ori nu vorbesc serios, o fac doar pentru amuzament, sa vad fetele cum crizeaza , cum incearca sa ma combata, putine reusesc , multe esueaza, ca na - prea putine fete care au si ceva in cap .



De zis ar mai fi multe, momentan nu mi le amintesc sau nu vreau sa le amintesc sau nu le stiu ; insa probabil cei care ma cunosc le`au observat si mi le vor aduce la cunostiinta .


Voi incheia printr`un vers din "Parazitii" foarte relevant in ceea ce ma priveste :

"- Sunt un nebun inofensiv catalogat jigodie "

luni, 23 august 2010

Hip Hop


De ce Hip-Hop?



Sa incep sa insir aici istoria hip`hop`ului nu ar avea rost... pentru asta exista wikipedia.

Insa ce vreau eu sa scriu aici e, ce m`a determinat pe mine sa ascult muzica asta. De ce am ales sa ascult genul asta?! As putea sa fiu ipocrit sa spun ca nu eu am ales muzica asta ci muzica ma ales pe mine,insa asta e ceva "fals si total neadevarat" , deoarece ne nastem cu vointa proprie si ascultam ce "pula" noastra vrem :)

Intrebarea e "De Ce" Hip Hop si nu altceva; de ce nu rock, -pai nu`mi place tot zgomotul ala,pur si simplu iti provoaca dureri de cap;
de ce nu populara sau usoara, -pai nu cred in toata prostia cu mosternirea generatiilor trecute, a celor ce cantau muzica autentica romaneasca,cacat,s`a pus atata pret pe muzica asta din cauza in perioada comunistilor aveai obtiunile limitate,ascultai ce iti puneau ei si atat.
de ce nu pop,dance,electro,house,tacaneala de aia, - simplu,pentru ca sunt prea simple :)nu simti nimic cand asculti.
de ce nu manele, - pai... nu incape loc de nici un "pai".
insa de ce hip hop, -pai pentru ca transmite un mesaj,pentru ca e diferita,pentru ca ai nevoie de qI ca sa asculti,pentru ca te trezeste la realitate,pentru ca te face sa realizezi ce anume merge prost,pentru o poti folosi ca pe`o cale de refugiu atunci cand esti intr`o stare proasta,pentru ca cei ce scriu versurile o fac din propria lor experienta, as putea continua cu "pentru ca"insa nu v`ar ajuta cu nimic pe voi...pentru ca oricum nu v`ati schimba parerea oricum, pentru voi hip`hop`ul ramane aceasi muzica vulgara prin intermediul careia unii isi trimit "puli"in "gatul"altora :).
Putini stiu ca limbajul asta pe care voi il considerati vulgar e o cale de a accentua trairile si emotiile pe care le simtim,de a accentua mesajele pe care vrem sa le transmitem ,pentru ca ,vorba lu`Teo "limbajul vulgar ne face eficienti in comunicare".

Ceea ce nu inteleg eu este de ce blamati genul,daca nu ascultati;-nu ascultati... ramaneti in anonimat,de ce sa fii ipocrit si sa judeci pe cineva in functie de ce asculta?
gen - "Ati blamat hip-hop-ul de-atatea dati
Uite ca muzica asta proasta schimba mentalitati
Cu Ceausescu atarnat pe perete
Esti un retard ce se gaseste in piesele lui Pepe. " - Ombladon - Traume :)

Despre hip hop ar mai fi multe de zis,insa va las pe voi sa`l traiti :)

semnat,




marți, 10 august 2010

De ce?!

Si cand intreb “de ce” , de ce trebuie sa primesc intotdeauna un raspuns?:)
De ce nu poate sa curga totul de la sine? De ce trebuie intotdeauna sa intervina ceva sau cineva si sa devieze cursul normal al lucrurilor?
De ce trebuie sa iti spuna cineva intotdeauna ce sa faci?De ce nu poti actiona dupa bunul plac?
De ce se cred altii mai buni si iti dicteaza ce si cum sa faci?De ce unii se cred superiori?
De ce asculti si nu esti ascultat?De ce altii pretind ca sunt altceva decat ceea ce sunt defapt?
De ce esti obligat sa ajuti?De ce atunci cand ceri ajutorul ti se raspunde cu “ nu pot”?
De ce sa fii in rand cu lumea?De ce sa nu fii iesit din comun?De ce sa nu fii mai bun?
De ce trebuie sa stagnezi , doar ca sa`i multumesti pe altii?De ce sa fii blamat atunci cand spui lucrurilor pe nume?
De ce adevarul doare?De ce nu poti privi lucrurile asa cum sunt de fapt, si nu cum ai vrea sa fie?
De ce sa minti doar pentru a evita sa fii pedepsit?De ce sa fii pedepsit,pentu ca ai gresit?
De ce trebuie sa fie clasificat drept gresit ceea ce faci?
De ce nu respecta toti acelasi sistem de valori?De ce unii nu le respecta deloc?De ce trebuie sa le respecti de fapt?De ce un lucru e clasificat drept valoare si unu drept gresit?De ce sunt diferente intre cele doua?
De ce trebuie sa fii trist?De nu suntem toti bucurosi sau fericiti?De ce unii nu simt deloc?De ce altii simt prea mult?De ce altii sufera?De ce cei care sufera sunt priviti drept slabi?
De ce trebuie sa catalogam pe altii?De ce nu poti fi ceea ce esti fara sa fii blamat sau clasificat?
De ce sa nu fii aplaudat sau incurajat atunci cand faci ceva rau?
De ce nu ne vedem intai greselile noastre si abia apoi pe cele alor celorlalti?
De trebuie sa gresim?De ce nu putem face intotdeauna ce e drept?De ce nu putem face nimic fara ajutor?De ce suntem slabi?De ce psihic?De ce sa fii catalogat drept prost,cand iti lipseste inspiratia?De ce sa nu spunem lucrurilor pe nume,fara ca cineva sa se supere?De ce sa te superi cand stii ca asa e?
De ce fizic?De ce unii nu au ce manca?De ce unii au si nu mananca?De ce mofturi?De ce nu poti primi ceea ce ti se da,fara sa pui intrebari?De ce sa te multumesti doar cu ce primesti?De ce sa nu aspiri la mai mult?De ce sa nu visezi sa devii rege cand esti doar un pion?De ce la inceput esti slab?De ce trebuie sa muncesti pentru a avea mai mult?
Dece sa nu primesti totul de`a gata?
De ce trebuie sa avem prejudecati?
De ce trebuie sa judecam pe altii?De ce distingem categorii?De ce varsta?De ce sex?De ce religie?De ce natie?De ce categorie sociala?De ce cont in banca?De ce unii ne plac?De ce altii nu?De ce e gresit sa iubesti?De ce sa iubesti cand poti sa profiti?De ce sa iubesti cand altu nu te iubeste?De ce nu te iubeste altu?De ce nu te iubeste nimeni?De ce unii sunt iubiti si altii nu?De ce iubim mai mereu persoana gresita?De ce nu ni se impartasesc sentimentele?
De ce nu sunt destul de bun pentru ea?De ce nu ma iubeste?De ce trebuie sa conteze varsta?
De ce sunt atatia factori impotriva fericirii si niciunul pentru?De ce o fata nu poate fi multumita cu luna de pe cer insa cedeaza in fata unei palme?De ce nu profita de ceea ce au atunci cand au?De ce iti doresti ceva mai cu ardoare atunci cand nu ai , iar atunci cand primesti risipesti?De ce nu ma place asa?De ce trebuie sa ma schimb?De ce nu`i plac ochii mei?De ce ii plac?De ce o plac?De ce ma place?De ce ma uraste?De ce nu e draguta?De ce nu ma apreciaza?
De ce virgin?De ce virgina?De ce trebuie sa o pierzi?De ce sa futi?De ce asa trebuie?De ce nu poti fi virgin la 40 de ani?De ce sa scapi de ea inainte de 20 de ani?De ce sa nu astepti sa gasesti persoana potrivita?De ce sa iti pui problema asta?De ce trebuie sa te gandesti la asta?
De ce nu in seara nuntii?De ce mai devreme?
De ce esti retardat daca nu ai facut`o?De ce esti smecher daca ai facut`o?
De ce sa mimezi ca iti place?De ce ne mimam trairile?De ce sentimentele?De ce ne mimam viata?De ce sa n`o traim?De ce dupa cum spun altii?De ce nu dupa cum ne taie capu`?

De ce sa`ti dormi viata?De ce sa nu pierzi noptile?De ce sa nu te trezesti obosit?De ce sa nu te trezesti si sa mai vrei sa dormi?
De ce imi pasa?De ce de ea?De ce ma complic atat?De ce nu pot accepta un refuz?De ce nu o las balta?De ce insist atat?De ce nu ma vrea?De ce o vreau eu?De ce e speciala?De ce nu realizez ca nu e de mine?De ce alta?De ce nu ea?De ce nu e cum zic eu?De ce mereu e vorba de alta?De ce nu e de ajuns una?De ce mai multe?
......................................................................................................................................................
De ce sa citeasca cineva postarea asta?De ce nu o pot citi doar eu?De ce nu de cate ori am chef?De ce sa nu iesi de pe pagina asta?:)